Primul meu jurnal
(din ce în ce mai rar)
episodul 15
Au trecut 2 luni de la botez
Parcă a fost astă vară! Abia aștept să primim pozele de la Baiazid.
În lipsa lor, mă mai consolez cu poza asta pe care ne-a făcut Simona (Frumi) cu telefonul. Felicitări!

Și altele, multe
Multe s-au mai întâmplat / de când tata n-a mai luat / jurnalul la updatat.
Schimbare: imediat după botez mi s-a modificat orarul de somn. Vine-așa:
Dimineața mă trezesc pe la 6-7 când oricum se crapă de ziuă. Stau cu tata o oră la plimbări prin casă, ascultat muzică la lăutarii mei electronici timp în care el își face și o cafea pe fugă!
Somnul de prânz are 2-3h și e între 12-1-2 și 2-3-4.
Somnul de noapte e cel mai cu cântec. Teoretic e la 8PM dar e altă melodie în fiecare seară. Nu de-o bonă ar avea nevoie ai mei cât de-un Horia Brenciu care să-mi cânte de leagăn convingător ca s-adorm la timp. Uneori durează 30 de minute tot ritualul. Cel mai des 1h+
Peste noapte mă mai trezesc de vreo 2 ori. Ziua se mai presară cu 2-3 power naps de câte 30 de minute.
Am început să-mi diversific repertoriul de sunete. Dacă la început, primele mele cuvinte au fost hering, apple, ohm - da, unitatea de măsură a rezistenței electrice, acum chiui în toată regula, spre deliciul audienței mele care pot fi și vecinii (atât de tare pot să țip)!
Petrec foarte mult timp în brațe la tata. Mă plimbă prin casă și eu casc ochii de jur împrejur ca un periscop și salivez. Cred că secret undeva pe la un borcan de 400 de salivă/zi.
Am început să întind mâinile după chestiile care mă atrag. Acum sunt în perioada portocalie - magneții de pe frigider, un breloc de film foto la intrare, becurile cu tungsten din sufragerie. Tot ce apuc încerc să bag și-n gură. Mâinile-mi devin rapid castraveciori murați după ce le îmbib câteva minute bune între gingii.
Sunt încă chel. Am câteva fire timide pe ici pe colo. Pare să fiu blond. Dar mai degrabă sunt un șaten chel.
Altă schimbare e că stau pe burtă cu orice ocazie. Unde acum câteva luni nu reușeam să strâng 2 minute fără să mă plâng, acum mă rostogolesc când ți-e lumea mai dragă. Mă chicotesc și mă rostogolesc - de unde și porecla Chicot Rostoganul.
Tata n-a mai prea făcut poze. În ultima perioadă a filmat. Abia aștept să văd ce pregătește. Astea sunt, rapid, 3 poze care au făcut furori în ultima perioadă - iulie, august.

10 august 2026
A fost ziua mamei. Aici s-au făcut poze pe care vreau să mi le-amintesc. Le las pe ele să vorbească:


My everyday carry
- Lăutarii electronici
Nelipsit din trusă, multifuncțional 2 în 1 - atracție auditivă, dar și antenele luminoase sunt tocmai bune de ros!

2. Haltera
Bună de ros pe ziuă dar și la culcare pentru distras de la plâns.

3. Cartea
Iese ușor din portofoliu. Era bună când încă mă atrăgea foșnetul discret combinat cu atingerea incipientă

4. Ciorchinele de roșii
Bun de ros. Dacă s-ar fi consumat pe măsură ce-am tot ronțăit la el, aș fi avut nevoie de cel puțin 100!

5. Evantaiul
Ieșit din garanție, rarisim îi mai acord atenție, for old time's sake

Mama îmi face cele mai bune poze cu tata!


Azi împlinesc 5 luni
Cum știu? Număr baloanele din poză!

Un ultim gând
" Bucurați-vă la maxim de perioada asta. E cea mai frumoasă și trece cel mai repede! Mâine-poimâine vă pomeniți cu el la școală și nu mai vrea să audă de voi. "
Dacă aș fi primit un fir de păr de fiecare dată când am auzit sfaturile astea, n-aș mai fi fost chel. Cică să se bucure de mine, așa fragil și neajutorat.
Eu cred că le va fi dor, dar nu cred că le va fi dor de mine! Nu în ipostaza asta. Eu sunt solicitant 24/24, 7/7 și toate zilele sunt imprevizibile ... și am stări și nevoi pe care nu știu să le comunic. Și din cauza mea au griji care apar, dispar și apar la loc!
Eu cred că, de fapt, părinților le va fi dor de ei în perioada asta. De ei încerați, obosiți, epuizați, dar învingători cu fiecare zi care trece cu bine. Remontați în fiecare dimineață în care le zâmbesc. Cu bateriile încărcate la fiecare prima oară din viața mea: prima oară când am râs, prima oară când am spus ceva pe limba mea. Prima oară când m-au pupat amândoi deodată pe ambii obraji/caise.
Sau pentru prima oară când m-am oprit imediat din plâns când a venit mama acasă. Habar n-aveam niciunul că-mi poate fi atât de dor de ea! Pentru asta le va fi dor de perioada asta. De ei, de transformările lor, și de toate aceste prime dăți din noile lor vieți.
Așa cred.
Vedem...
