Iarăși au trecut două săptămâni pe nerăsuflate dar cu adevărat încărcate! Am ajuns la plimbări prin zone noi. În Parcul Bazilescu, ar fi una dintre destinații. Ai mei își iau cafea și-apoi mă plimbă pe la umbră până adorm bine-mersi.

Premieră: am trăit prima furtună cu tunete și fulgere și RO-Alert de cod roșu. Vreau să vă zic c-am dormit ca un prunc. În zilele cu caniculă - alt cod roșu! - ca să răcorim în sufragerie, am ajuns să stăm la mine în dormitor pe timpul zilei. Ce ți-e și cu codurile astea roșii... Părerea mea e că cel mai important e cu cine le faci. Iar eu iar am simțit că sunt pe mâini bune.

Salt: am avut cu mama un schimb de 10 replici consecutive constând în vocale monosilabice. I s-a părut 'wow'. Sau cum aș spune eu, "Aaaugh!". 

Tata mi-a făcut invitație pentru botez:

Salt: părinții mei sunt super tari. La fel ca și mine, fac și ei salturi în devenirea lor de părinți. Se vede cu ochiul liber. Am început să cred că unul dintre motivele pentru care bebelușii se dezoltă lent e că și părinții au nevoie de timp să adauge rolurile de părinți la rolurile de soți, prieteni, copiii pe care le aveau dinainte să apărem noi pe lume. Și e absurd să le pretinzi să fie pregătiți să jongleze așa ușor din prima cu toate. Am toată încrederea în ei. Mai ales c-am văzut că-și fac temele din surse serioase :)

Premieră: ieri m-am simțit ca domnul Goe, numa' că-n loc s-ajung la București cu trenul, am ajuns la mall!

Pot să zic că am făcut progrese și pe partea de kinetoterapie unde merg de 2 ori pe săptămână.  Aici sunt eu la Pipera la 8 dimineața, fix înainte de kinuietoterapie.

Salt: am început să conștientizez mai bine lumea încojurătoare. Și pot să vă zic că am descoperit centrul lumii: e la mama în brațe când mă cuibăresc și apoi adorm liniștit în câteva răsuflări. Și mai e, ici-colo prin cartier, când mă ia tata în brațe ca să mă liniștească de plâns!

Atunci și acolo e centrul lumii pentru mine!