Nimeni acasă.

Apartamentul ca un decor de sit-com în pauza dintre filmări.

... am aterizat pe lume!

Din prima zi devin de-al casei la mama în cameră. 517, nu pot să uit :)

Ne bucurăm amândoi de o priveliște nemaipomenită!

Pe lângă vizitatorul zilnic mai apar și alți oameni fascinați de mine. Nu știu ce fac, dar fac bine, așa că o să mă schimonosesc în continuare.

La altă doamnă musafir mi-am dat ochii peste cap și a-nceput să chicotească instant.

Hai c-am nimerit bine!

Am recunoscut instantaneu locul.

Sunetele erau familiare - radioul din bucătărie, păsările din spatele blocului, parchetul scârțâind - le mai auzisem și înainte.

Nu prea înțeleg ce se întâmplă. Partea bună e că nu sunt singurul!