Primul meu jurnal

episodul 17 (noiembrie)

Dor

Astăzi, ca niciodată, am mers la culcare doar cu tata. Mama a plecat după ce mi-a dat să mănânc pară și m-a culcat de dimineață. N-am mai văzut-o de-atunci. Tata s-a întors și am stat cu el și cu Buni toată ziua. Recunosc, m-am luat cu joaca, cu râsetele, cu cântecele, cu plimbările în macara și n-am avut ocazia să pun la suflet că mama nu era în preajmă. Am mâncat fără ea, n-am zis nici pâs... dar la culcare m-a lovit. Mama tot nu era! Am simțit lipsa ei și pentru prima oară cred că am simțit dorul. Și am căzut pe gânduri. Tata stătea lângă mine și eu nu mișcam un deget dar ochii îi țineam deschiși. Tot așteptam să apară mama. Nu mă lua somnul din cauza dorului de ea.

Apoi a sunat telefonul și tata a fugit din cameră. Am auzit că vorbea cu mama și că aveau amândoi vocea aia de părinți care au ei o chestie a lor. Voce pe care o mai aud câteodată când ei cred că dorm și eu trag cu urechea la ce vorbesc peste mine, în șoaptă. Sau când tata întinde mâna după mâna mamei crezând că eu habar n-am. Dar eu simt tot. Și acum am simțit că și tatei îi era dor de mama, și că și mamei i-e dor de mine! Și că totul este bine! Și că mama se va întoarce acasă la mine și la tata mai bine decât a plecat.

Abia aștept să o văd pe mama!

Când mă fac mare o să-i zic că azi mi-a fost dor de ea!

This post is password protected. Enter the password to view any comments.