Primul meu jurnal
(un hebdomadar)
episodul 4
Update-uri
S-a ieșit mereu pe-afara când vremea a fost ok.
Am primit niște musafiri din diaspora și alții de pe Timișoarei care-au adus gogoși.
Miroseau bine.
Eu n-am avut voie să gust pentru că nu pot să mestec. Și-așa am dificultăți cu laptele de zi cu zi care-mi dă constant stări ciudate pe care nu știu cum să le gestionez!
Au fost zile când am întins coarda cu niște crampe care m-au surprins și pe mine, darămite pe ai mei care nu știu pe unde să mai scoată cămașa!
Am avut cel puțin o noapte furtunoasă când chiar nu mai știu cum de-am adormit la ei în pat.
De dimineață m-am trezit lipit de mama! Din câte am auzit n-am fost singurul încântat de această ipostază!
Știați că...
...tonul jurnalului e determinat de starea lui taică-miu? Ce citiți acum e dictat de ipostaza în care ne aflăm: toți trei în pat la ei cu mine și cu mama dormind și tata măzgălind ceva pe tabletă. Pe fundal se aud sunete care mă hipnotizează. Le tot cad pradă de când le-a descoperit mama într-o seară când nu mă lua somnul cu vorba bună.
Ce visează copiii când dorm?
Bătăi de inimă.
Îngânări distante de voci familiare.
Mângâieri care se simt ca un voal călduros.
Câteodată apar și dispar rapid, ca niște diapozitive, imagini noi, împrumutate, care mă sperie și mă fac să tresar în somn pentru că nu sunt ale mele.
O văd pe mama în timp ce simt că mă îmbrățișează cu palmele ei. Îl văd pe tata cum se apropie de mama și-i simt capul așezându-se lângă mine!
Ce nu știu ei e că atunci când răd în somn e râsul pe care l-am învățat de la mama de pe vremea când mă plimba cu ea peste tot. Aia a fost perioada mea preferată de când mă știu!
Iar acum mi se promite în șoaptă, în somn, că tot ce e mai bun, de-abia urmează!
N-am decât să aștept ce o să vină.
