Linda Lisboa

Mi s-a spus când nu am cuvintele la mine să nu insist să mă scotocesc și să las pozele să vorbească.

Aplic din nou lecția pe setul ăsta de poze din Lisabona care recunosc, sunt vechi de fix un an dar cui pasă – pozele-s ca vinul. Sau ca monedele ieșite din circulație, ori ca mașinile de epocă bine întreținute… v-ați prins voi.

Vamonos!

Eléctrico! The hype is real, fie că vrei să fentezi pante abrupte și obositoare, fie pentru perspective deosebite pentru fotografii precum cele de mai jos – tramvaiele astea vechi și traseele lor prin străduțele înguste sunt constant tentante.

Cartierele vechi, o să menționez aici Alfama care ne-a și găzduit, sunt ofertante pentru turistul care n-are un timetable setat de-acasă și preferă să se lase purtat pe străzi ca-ntr-un carusel cu traseu neașteptat.

Momentul acela când brandurile de îmbracăminte globale înlesnesc coincidențele și ajungi să îți întâlnești casual-friday-doppelgänger-ul la 3,000 de km distanță de casă.

Seara pe străduțe slab luminate cu terase înghesuite în care se cântă live muzică fado –

…și cu case în fața cărora băbuțe pilite vând un soi de vișinata locală – ginjinha – fără etichete de conformitate EU sau bon fiscal :)

Câteva vederi din Parque Das Nacoes și de prin centru pentru că mi-au ieșit bine pozele:

Cele mai spectaculoase fotografii pe care le-am adus din Lisabona au fost făcute la înălțime din diferite Miradouros.

Ce a ieșit pe senzor vedeți aici http://www.clepsidre.ro/portfolio/lisbon-miradouros/

 

În loc de <Vor mai urma poze din Cascais, Estoril și Sintra> un soundtrack cu savoare locală: