Blog

Linda Lisboa

Mi s-a spus când nu am cuvintele la mine să nu insist să mă scotocesc și să las pozele să vorbească.

Aplic din nou lecția pe setul ăsta de poze din Lisabona care recunosc, sunt vechi de fix un an dar cui pasă – pozele-s ca vinul. Sau ca monedele ieșite din circulație, ori ca mașinile de epocă bine întreținute… v-ați prins voi.

Vamonos!

Eléctrico! The hype is real, fie că vrei să fentezi pante abrupte și obositoare, fie pentru perspective deosebite pentru fotografii precum cele de mai jos – tramvaiele astea vechi și traseele lor prin străduțele înguste sunt constant tentante.

Cartierele vechi, o să menționez aici Alfama care ne-a și găzduit, sunt ofertante pentru turistul care n-are un timetable setat de-acasă și preferă să se lase purtat pe străzi ca-ntr-un carusel cu traseu neașteptat.

Momentul acela când brandurile de îmbracăminte globale înlesnesc coincidențele și ajungi să îți întâlnești casual-friday-doppelgänger-ul la 3,000 de km distanță de casă.

Seara pe străduțe slab luminate cu terase înghesuite în care se cântă live muzică fado –

…și cu case în fața cărora băbuțe pilite vând un soi de vișinata locală – ginjinha – fără etichete de conformitate EU sau bon fiscal :)

Câteva vederi din Parque Das Nacoes și de prin centru pentru că mi-au ieșit bine pozele:

Cele mai spectaculoase fotografii pe care le-am adus din Lisabona au fost făcute la înălțime din diferite Miradouros.

Ce a ieșit pe senzor vedeți aici http://www.clepsidre.ro/portfolio/lisbon-miradouros/

 

În loc de <Vor mai urma poze din Cascais, Estoril și Sintra> un soundtrack cu savoare locală:

 

  

Helsingborg pe fast forward

Ajunși vineri târziu – plecați lunea următoare pe înseratelea. Destul pentru câteva plimbări la pas prin împrejurimi:

  • un pas-alergător pe riviera mării Nordului; sâmbătă de dimineață sportul nu are limită de vârstă

  • în orașul vecin și prieten – Lund – vreo două ore la pas pe străzile din centru; numai vechituri: o biserică acolo, o universitate dincoace

  • Helsingborg luni de dimineață, fără direcție sau grabă; o cafenea-bistro cu atmosferă de anii ’60 de la designul interior până la atitudinea și vestimentația chelnerițelor; un cimitir aerisit cu suedezi vechi (sec. XVIII!) și noi; și Primăria!

Very refreshing. Și-n loc de epilog, un long exposure din centrul orașului cu bătaie spre primărie.

Krapets postcards

Крапец – odinioară pamânt românesc, azi litoral bulgăresc e un teritoriu suspendat în timp – cu indulgență undeva prin secolul XX. Ajuns aici nu o sa te mire dacă te-nțelegi mai prin semne, mai în română cu cei câțiva băștinași din piață. La restaurantul “Morski Briz” poți să tranzacționezi în orice monedă – de la leu la leva, la euro sau dolari (probabil primesc și mărci dacă faci o consumație barosană). Tot acolo ai de răsfoit un meniu cosmopolit cu nenumărate dish-uri bulgărești dar și turcești, grecești și românești. (P) реклама 

Natura virgină îți oferă certitudinea desprinderii de haosul urban și o depărtare confortabilă de aglomerația shaormică a litoralului românesc. Mai jos atașez niște carți poștale fără timbru, nedeclarate la vamă.

Share